Fiindcă mi-e foame. ...Nu, nu din cauza asta se numeşte "Jurnalism de Whiskas", ci din cauza asta am să-l descriu succint. O altă dată am să-l descriu mai amănunţit, dar acum tocmai m-a lovit brusc gândul ca un trăsnet că poate unii habar n-au cu ce se mănâncă, de unde şi până unde, şi de ce-mi numesc aşa stilul meu de a scrie.
În primul rând ...trebuie sa recunosc că nici eu nu ştiu, încă(!), însă(!), iată că am găsit o mică descriere pe propriul meu blog, într-un post mai vechi, în care am şi descris în acel context, stilul meu fictivo-jurnalistic „Jurnalism de Whiskas”:...Stilul meu, stil jurnalistic în formare, unic pe piaţă, din care
îngredientele sunt o îngrămădeală de condimente care să dea "gust" mesajului
subtil... un litru de şapou, fiert 10 minute, o doză de GONZO la plic, câteva
linguri de Whiskas, sare, piper si umor, şi uneori o seriozitate uleioasă
(in)utilă.
De altfel, a se interpreta drept un stil de rahat, care este totuşi, interesant ori distractiv, ori ambele, căci se mai întâmplă să am greşeli. Mai ales din alea de gramatică. De aceea stilul „Jurnalism de Whiskas” nu putea fi inventat de altcineva decât de un maghiar născut în România. Bassza meg! Faza mai cretină e că ar trebui să-i schimb denumirea căci astfel fac reclamă acelui produs devorat de pisicii care torc asurzitor în reclamele tv, dar... momentan, cred că se adaptează perfect unui nerod cu potenţial ca mine care poa' să aibă un pseudonim precum Tomck@t... ;P
0 megjegyzés:
Trimiteţi un comentariu