Cultura:Tot mai greu de vîndut?

Mă bucur foarte mult şi m-aş bucura şi mai mult dacă nu m-ar frămînta întrebarea în fiecare minut... de ce n-am cumpărat eu pînă acum niciodată săptămînalul Dilema Veche...?...îmi e o dilemă, dar e totuşi, un (bun) început. O revistă de tranziţie, cu accente culturalo-literare, şi influenţe jurnalistice de modă veche, ce am mai văzut, am răsfoit odată cînd am zărit-o pe masă, în KF, dar trebuia să-mi dau seama repede că nu mi-a aparţinut. Adică omuleţul care stătea la capătul celalalt al măsuţei mele, care a vorbit cu un altul, cu un accent foarte prost în engleză, bîlbîind, dînd impresia că atunci au exersat vocabularul lor propriu şi personal în limba asta universală. Cînd a observat însă, că-i răsfoiesc cu voioşenie săptămînalul atît de alb-negru, a menţionat imediat, cu un accent la fel de ciudat: "...mmda, poţi s-o citeşti...", mi-a zis (de data asta) în limba romînă, în schimb, acum cu un accent teribil de ingliş. N-am ştiut că-i al lui. Aşacă am cerut scuze, şi, fără să o cere înapoi, i-am dat înapoi îndată, Dilema Veche. Ce dilemă de modă filosofică veche putem să concluzionăm din toate astea? ...Cultura ne vorbeşte deseori într-o limbă străină, în ultima vreme, iar cînd cineva se interesează, cînd vrea să încerce s-o digere, acesta ne spune, pe limba noastră, dar cu aroganţa aferentă, ceva din care ar trebui să înţelegi că daca vrei să o citeşti, să te documentezi, să afli mai multe despre, ar cam trebui s-o cumperi. De altfel... "...mmda, poţi s-o citeşti...".
Acest lucru se amalgamează perfect, într-o altă interpretare (proprie şi personală) cu marele titlu din numărul curent al Dilemei Vechi: „Fructul Oprit”. Ce-i drept, despre cu totul altceva este vorba acolo, şi vă propun cu căldură s-o citiţi şi voi! Însă nu ziarul meu(!), propriu şi personal, ar cam trebui să o cumpăraţi şi voi. Este niţel important de subliniat că aici e vorba de banii mei, care sunt puţini... atît de puţin, încît uneori mai că nici nu este. Ce ar fi dacă, să zicem, prin absurd credibil şi fapt divers, acel cineva mi-ar lua (a se înţelege: fura) Dilema? Dar, sper să vă dau o veste bună, acestea s-au vîndut, de data asta, în luna noiembrie, la un preţ promoţional(carevasăzică, mai ieftin dac-ar fi să calculăm) împreună cu revista FP (Foreign Policy) care nu este, poate, nici măcar atît de foreign pentru ochii cititorilor contemporani, este mai atrăgător, este color, şi mai presus de toate este vorba în toate cele 96 de pagini (cu tot cu reclame) a revistei despre economia globală, despre globalizare, şi evident, despre criza economică cu tot cu efectele ei..."şi idei". Lucruri foarte interesante şi importante de ştiut despre economii şi interese politico-financiare.
Mă bucur foarte mult şi m-aş bucura şi mai mult dacă nu m-ar frămînta întrebarea în fiecare minut... Cultura, este tot mai greu de vîndut?